Uricani - Hunedoara

Asezare
Oraşul Uricani este situat în partea de sud-vest a Depresiunii Petroşani, la poalele munţilor Retezat şi Vâlcanului, pe Jiul de Vest (Românesc) la altitudini de 650 – 725 m deasupra nivelului Mării Negre, fiind oraşul cu cea mai mare  uprafaţă din ţară 25.141 ha. Localitatea Uricani este aşezată la vest de municipiul Petroşani, la circa 26 km Km şi la 10 km faţă de oraşul Lupeni, la o altitudinea de aproximativ 715 m deasupra nivelului Mării Negre.

Suprafaţa
Suprafaţa totală a localităţii (extravilan + intravilan), este de 25.141 ha şi se află în partea sudică a judeţului Hunedoara, la circa 125 Km de municipiul Deva, reşedinţa şi centrul administrativ al judeţului.

Clima
Clima este continental moderata, cu temperaturi medii multianuale de tipul climatului montan, fără geruri mari iarna şi călduri caniculare vara. Temperaturile medii anuale variază în jurul a 7°C. Temperaturile medii cele mai scăzute se înregistrează în luna ianuarie (-15°C), iar cele mai ridicate în luna iulie (20°C). Precipitaţiile sunt ambudente, media anuală fiind între 900 mm – 1000 mm. Precipitaţiile sub formă de zapadă au o pondere mare.

Vegetaţia şi fauna Uricani
Flora ocrotita din zona Uricani este reprezentată de 1050 de specii  de plante, speciile lemnoase fiind incluse în areale protejate sau declarate monumente ale naturii.
În jurul localităţii predomină, atât pe versanţii sudici cât şi pe cei nordici pădurile de fag, care în unele locuri, vegetează cu alte specii lemnoase: bradul, molidul, pinul, lariţa, paltinul de munte, frasinul, carpenul, mesteacănul ce formează pâlcuri mai întinse în partea inferioară a pădurii de fag.
Specific pădurilor de munte sunt: cocoşul de munte, ierunca, găinuşa de munte, mierla gulerată, sturzul de piatră, ciocănitoarea neagră, corbul, cerbul, râsul, ursul brun, jderul de pădure. Au mai fost semnalate exemplare de bufniţă. Dintre răpitoarele de zi amintim gaia roşie şi specii de ulii de genul Accipiter. În afara speciilor amintite mai semnalăm prezenţa următoarelor specii: bursucul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, dihorul, nevăstuica, mistreţul, veveriţa, şoarecele de pădure, iepurele, specii de lilieci şi ariciul.
 Fauna ocrotita este reprezentata prin 19 specii, respectiv: ursul, lupul, vulpea, mistreţul, capra neagră, râsul, pisica sălbatică, cerbul, căpriorul, veveriţa, iepurele comun, jderul de copac, vidra, viezurele, nevăstuica, hermina si lupul.

Cazare Uricani, Cazarea este asigurată în pensiuni si vile din apropierea orasului.

Turism
Există potenţial turistic în zonă, oraşul Uricani fiind situat la poalele Masivului Retezat. Concepţia de echipare şi amenajare turistică a zonei a prins contur odată cu deschiderea lucrărilor la drumul spre Staţiunea Băile Herculane şi e în continuă dezvoltare.
Uricaniul este poarta de intrare în Parcul Naţional Retezat, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic , ce oferă drumeţului imagini inegalabile: creste şi custuri dantelate, căldări glaciare. Masivul Retezat are o suprafaţă de cca.700 kmp, fiind constituit din mai multe creste alpine aliniate pe două şiruri aproape paralele. Retezatul are peste 20 de vârfuri de peste 2000m altitudine, cel mai înalt Peleaga are 2509m altitudine. Are un peisaj în general uniform, cu circuri şi văi glaciare de mari dimensiuni dispunând de păşuni alpine şi subalpine, stâncării, peste 80 de lacuri glaciare (Bucura cel mai mare din ţară).
 

Elemente de atractivitate turistică
 

- aspecte peisagistice variate şi pitoreşti: carstice cu peşteri, abrupturi, chei, cascade, forme carstice de suprafaţă, avene, forme glaciare, puncte de belvedere;
- fond cinegetic şi piscicol;
- domenii pentru speoturism, sporturi de aventură (mountain-bike, parapanta), escalada, schi-alpinism;
- bioclimat tonic-stimulent

Cultura şi artele
Cultura din Uricani poartă amprenta condiţiilor speciale şi aparte ale acestei zone. În devenirea sa este cultura rezultată din interacţiunea datinilor şi tradiţiilor şi obiceiurilor populaţiei eterogene care a lucrat şi continuă să lucreze aici. Începând cu mijlocul sec. al XIX-lea, odată cu începerea mineritului carbonifer, pe aceste meleaguri au trăit la un loc românii localnici – momârlanii, românii veniţi din alte zone ale ţării, unguri, nemţi, polonezi, cehi, italieni, austrieci, etc. În anii socialismului s-a produs o regresie – o estompare – a manifestărilor culturale specifice, a obiceiurilor şi tradiţiilor.
În prezent se încearcă redescoperirea şi punerea în valoare a culturii, indiferent de forma sa: muzică, pictură, literatură, fotografie, folclor, etc.