Statiunea Straja, judetul Hunedoara
altitudine 1440
Prezentare generala Straja:
Statiunea Straja este o statiune montana din judetul Hunedoara care si-a primit acest atributul de statiune recent, in anul 2001, datorita faptului ca a avut o dezvoltare rapida (mai ales in ceea ce priveste serviciile de cazare de dupa 1989).
Telescaunul exista aici dinainte de 1989 la fel si partiile de ski (in numar de 7).
Initial avusese un statut local, fiind destinata ca loc de distractie pentru perioada de iarna, pentru cei ce lucrau in industria miniera si pentru localnici.
Cai de acces spre Statiunea Straja
Singura cale de acces spre Statiunea Straja este drumul auto dinspre
orasul Petrosani prin
orasul Lupeni situat la aproximativ 10 km de statiune. Drumul este asfaltat insa iarna exista probleme datorate zapezii si inghetului.
Pana la Lupeni se poate ajunge fie cu masina prin Petrosani , fie cu trenul tot via Petrosani. Trenul ajunge pana in Lupeni, care dispune de 2 gari: Gara Barbateni si Gara din Centrul Vechi. Va recomandam sa coborati in centrul vechi unde iarna sunt disponibile masini maxi taxi care va vor duce pana in Statiune.
Legenda legata de numele Straja al staiunii:
Straja era oşteanul cel mai viteaz şi mai priceput la luptele din munţi, mare taraboste şi conducător de seamă în oastea prinţului Vâlcan, era hotărât să nu închidă ochii zi şi noapte, să fie el cel care să-l prindă pe căpcăunul Bolea.
De altfel, tot neamul său ştia că, dincolo de vrednicia şi vitejia sa, Straja era dăruit de Cel de Sus cu nişte ochi mari, verzi, neasemuit de frumoşi, de pătrunzători, cu care putea să vadă şi noaptea până la hăt - departe, sub cer senin sau înnorat. Totodată, ştia să meargă ziua sau noaptea fără să fie auzit, iar când se ascundea, se pitula atât de bine, încât nimeni nu reuşea să-l găsească.
Se mai spune că, mustrat ori de craiul Vâlcan pentru slăbiciunea arătată faţă de vrăjitoarea Roşia, sau de privirile celorlalţi sfetnici, Straja s-a urcat pe un vârf înalt de pe pământurile sale şi acolo şi-a întocmit conacul, în piatră.
Ars de dragostea fulgerătoare pentru Zâna oierilor din Est, Jina sau Smida cum i se mai zicea, a rămas în pază, acolo, sus, cu fruntea lipită de stele şi cer, zi şi noapte; şi se mai spune că şi în zilele noastre, pe vârful care-i poartă numele, Straja, există o stâncă mare care privită dintr-o parte, seamănă cu chipul unui om care are un singur ochi, veşnic deschis, mereu de strajă.
